Un "habibemus" fericit

     Cum sunt mai ghiduş de felul meu (o ghiduşenie pe care am descoperit-o şi am cultivat-o în ultimul deceniu) i-aş fi întrebat pe credincioşii adunaţi în piaţa Sfântul Petru (adunaţi de parcă era un happening cu aromă de vacanţă de vară) două lucruri: 

     a) manifestarea pascală a Luminii de la Sfântul Mormânt (Ierusalim!), ceremonial făcut de Patriarhul Bisericii Ortodoxe nu de şeful Bisericii Catolice Papă, e mai importantă sau mai puţin importantă decât carnavalul cu apariţia fumului alb/negru şi binecuvântarea mulţimii de către noul ales? Indiferent de variantă: „de ce?” Două-trei argumente, vă rog frumos... 

     b) ce trebuie să aleagă un creştin? Să fie inspirat şi ghidat în viaţa sa spirituală de un anumit om (numit, nu contează cume numit: papă, patriarh, cardinal, stareţ) sau să ţină cont de Cuvântul Domnului, Cuvânt prezent azi (adică de vreo 2000 de ani încoace) în orice Biblie tipărită, faza pe cele patru Evanghelii? 

     Mă bucur totuşi că nu am fost de faţă în Piaţă. Am o bănuială că pentru ghiduşenia mea exprimată verbal aş fi fost („puţin”) crucificat. Metaforic vorbind, desigur, că doar nu suntem ca „păgânii” ăia care se (şi „te”) aruncă în aer pentru că ai îndrăznit să-ţi exprimi ghiduşenia faţă de „El şi profetu-su”!