a) obiective: aşa au fost educaţi, având părinţi care, la rândul lor, erau sclavii Aparenţelor. Au evoluat într-un mediu (modest, mărunt, mediocru) care nu le-a permis evadarea din închisoarea Aparenţelor ci doar supravieţuirea.
b) subiective: propria lor personalitate (persoane atrase de lumea exteriaoră, de "ce-i în guşă şi-n căpuşă) la care s-a adăugat ifluenţa unei educaţii pozitive, realistă, axată pe concret, precis, limpede şi evident.
E mult mai comod să nu treci dincolo de Aparenţe pentru că e în natura noastră noastră să ne fie frică de noi înşine.
Distruge vălul aparenţelor şi vei intra pe tărâmul Adevărului. Care dincolo de diverse aspecte neplăcute pe care ţi le poate revela despre tine însuţi mai are o calitate: presupune un război permanent cu tine însuţi. Unul spiritual şi, de ce nu?, estetic. Ori acest război este certat cu indulgenţa la care te îndeamnă simţurile. Acest război îţi testează zilnic limitele. În acest război mori şi învii non-stop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu