Filme americăneşti

     Dintre cele zece pelicule nominalizate anul ăsta la Oscar pentru "cel mai bun film" câteva sunt de neînţeles din punct de vedere al conceptului pe care-l presupune categoria cu pricina: un science fiction, un horror, un muzical sau unul filmat la persoana întâi care se vrea a fi prin asta original dar ajunge, la câteva minute de la vizionare, să fie doar interesant de obositor.

     Aş fi recompensat Conclavul cu mult râvnitul premiu dacă nu ar fi avut întorsătura din final - cel ales Papă se agajase, în secret, pentru o operaţie de eliminare a uterului şi a ovarelor, organe de existenţa cărora habar nu avusese până la un punct. Întorsătura mi-a cam întors stomacul cinefilic de dos: o chestie forţată trădând, desigur, viziunea americană asupra Religiei creştine - noul papă alege să-şi lase organele la locul lor pentru că "astfel e vrerea lui Dumnezeu".

     Ce a preferat Academia? Anora. O dramoletă despre o stripteuză care se căsătoreşte cu fiul unor milionari ruşi pentru ca în final să-şi dea seama că tinerelul era un pămpălău aflat încă sub tutela părinţilor, refuzând a se maturiza.Care e mesajul filmului? Când eşti tânăr te arunci cu capul înainte şi de aici şi marile deziluzii? Dacă lucrezi în domeniul striptisului nu poţi să-ţi întemeiezi o familie?

     Ah, iar am uitat: cel mai bun film de traduce prin filmul care a înregistrat cel mai mare profit. Arta? Mai răruţ că e mai drăguţ.