Micime

     Chestia asta cu „mi-am început ziua” aduce enorm cu versul eminescian „muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul”. Aduce aşa de mult de-ai zice că Eminescu a văzut în Timp. Prevestindu-i astfel pe stupizii americani. Ignoranţi până la Dumnezeu şi pragmatici până la Satana. Aerul de prietenie, de degajare sau calmul negustorului stăpân pe marfa sa de rahat ascunde, de fapt, sentimentul unei mândrii pe lîngă care Statua Libertăţii e ca o furnică în comparaţie cu o navetă spaţială. Suntem cei mai tari, America este stăpâna Lumii, zic reprezentanţii unchiului siem afişîndu-şi ostentativ aerul de prietenie, de degajare sau calmul negustorului stăpân pe marfa sa de rahat. Faceţi ca noi că altfel God have mercy on your soul, noi nu garantăm reuşita voastă în viaţă.Zău, domle? 

     Da' cine naiba vă credeţi, băi, mother fuckers? 

     Ce-i aia „să-ţi începi ziua”? De parcă ai uitat că şi ieri „ţi-ai început ziua” sau că şi mâine o să faci la fel: o să-ţi începi ziua.Tuturor ăstora „care-şi încep ziua” le doresc să trăiască printre semenii lor, să fie, aşa, veşnic tineri şi ferice vreo 1000 de ani. Hai 2000 de ani că mă simt generos. Ca să vadă... ghici ce?... cum oamenii, proşti de bubuie ca fenomen de masă, fac aceleaşi şi aceleaşi şi iarăşi aceleaşi imbecile fapte, cu un avânt de-a dreptul patriotic. 

     De parcă inteligenţa şi lucrul făcut cumpătat, de parcă ideea de calm şi pace interioară ar fi doar virusuri ţinute sub cea mai strictă carantină din cel mai strict laborator de virusuri din lume.