Un jurnalist Euronews, implicat într-o transmisie live, de pe holurile Parlamentului României, împreună cu colega lui, face brusc o mărturisire acesteia şi, implicit, nouă telespectatorilor: nu a putut aseară să adoarmă decât târziu, ocazie cu care a scris ceva. Drept pentru care anunţă, pregătindu-şi telefonul, că va citi "pe scurt" cele scrise.
În clipa asta atenţia îmi este captată total de această mică scenetă spontano-improvizaţionistică pe trei cărări... scuze, din trei puncte de vedere:
a) jurnalistul e mai tânăr decât mine cu măcar zece ani. La vârsta mea e normal să am insomnii: spectrul pensionării o fi el undeva la orizont dar ceva-ceva tot se întrezăreşte. Când, vorba aia, eşti la pensie dormi mai puţin, nu poţi să dormi mai mult şi-ţi faci tot soiul de griji, multe dintre ele tembele. În fine... Tinerelul, ştiind că a doua zi tre' să performeze live, a adormit târziu în noapte pentru că... ce? Locuieşte cu părinţii? Îl încercau emoţiile live-ului de a doua zi?
b) cum adică să citeşti ceva personal "pe scurt"? E un fel de live-edit?
c) după ce şi-a citit creaţiunea - o poezioară cu rimă despre adevărul din spatele jocurilor de putere - colega îl numeşte pe tinerel un "adevărat poet" şi sare la chestiunea zilei: votul live din Parlament cu referire la demiterea prim-ministrului Bolovan. Tinerelul dă asigurări că "doar l-a chinuit talentul" şi că "rămâne un jurnalist convins; da, aşa!"
Din nefericire, exprimarea convingerii sale e acoperită de glasul colegei care atrage atenţia că "vom fi ţinuţi la curent pas cu pas (poţi fi şi în alt mod ţinut la curent?) cu desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.
Concluzia? Eventualele fonfleuri creatoare exact asta sunt: fonfleuri. Amatorisme. Jurnalismul e muncă serioasă. Creaţia literară? Ce-o mai fi şi trăsnaia asta? Cui foloseşte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu