O blondină foarte atrăgătoare (la chip căci altfel şădi pi scaun) dă din guriţa-i (nesiliconată dar puternic rujată) la un podcast despre nişte obiceiuri d-ale Bărbatului care, chipurile, strică Relaţia. O strică din, desigur, punctul ei de vedere.
Cum că să nu-şi mai trântească dumnealui hainele pe jos, seara, înainte de culcare (s-au inventat dulapul şi speteaza scaunului), să-şi spele farfuria după ce s-a mâncat (că iubi nu e servitoarea din casă), să-şi pună şosetele murdare în coşul de rufe iar nu să le lase dospind pe unde apucă (nu e obligată Ea să se îmbete cu parfumul lucrurilor împuţite).
Lista poate continua cu drag şi spor. Dacă se opreşte aici e pentru a nu se simţi Bărbatul lezat.
Cel care o ascultă (gazda podcastului, un tinerel cu barbă atent luată din foarfece) zâmbeşte cu îngăduinţă şi emite la fiecare exemplu al blondinei un "ei, astea-s detalii, amănunte nesemnificative" de pe poziţia unui înţelept care, de acolo de unde meditează el la soarta umanităţii, e foarte tolerant cu defectele laicilor. Căci laicii oricum nu-l deranjează cu preznţa lor toxică aici în aerul pur al izolării.
Privesc cu atenţie la blondină şi nu prea cam îmi vine să cred ce văd. Dacă fac abstracţie de alura ei de divă independentă şi obişnuită a se considera cel puţin egala fiinţelor cărora le atârnă între picioare nu aud decât lamentările unei muieri (mediu rural sau nu, batic pe cap sau nu) care, în privinţa metafizicii Cuplului, n-a înţeles decât că Ea trebuie să-l dădăcească pe El care nu e decât un copil mai mare care are nevoie de o mami a lui.
Concluzia: ne mai mirăm că unii divorţează după 10-15-20 de ani de căsnicie plus 2-3 copii la activ.
