La un canal teve obscur dau peste o urâtă care, cu mutra ei de doamnă trecută de patruzeci şi cinci de primăveri şi care nu e chiar atât de străină de niscaiva operaţii estetice, ţine o emisiune despre kabbalah.
E fascinant ce zice doamna, din nefericire pentru ea nu pricep o boabă. Logica ideilor din discursul ei îmi este total străină. Dar nu neapărat pentru că, vorba poetului, "deşi vorbeşte pe-nţeles eu nu o pot pricepe" ci pentru că nu cred o iotă din misticismul kabalicesc. În sine mea râd de mă prăpădesc. Nu văd în acest misticism decât o altă modalitate de aburit populaţia. Ca horoscopul lui Neti Sandu dimineaţa la prima oră.
Ori aici e buba: dacă asta fu atitudinea mea de ce nu ar exista şi unii care ar avea o atitudine asemănătoare dar în privinţa vorbelor lui Hristos?
Păi nu!?